Post pur ipotetic, si teoretic.
Sa vedem. Zilnic purtam batalii, cu cei din jur cu noi insine. Cele mai grele batalii sunt cele cu propria noastra persoana. Cand pornesti la lupta, analizezi situatia. Vezi care sunt atuurile tale, slabiciunile si la fel analizezi si adversarul. Dar ce te faci cand esti propriul tau adversar?
Am castigat recent o batalie. A fost una pasnica, fara sange, amicala as spune. Si totusi e o victorie. O victorie de moral. Dar aceasta victorie a dus la o alta batalie pe care nu am cum sa o evit. O batalie care am mai dus-o si cu alte ocazii, si am pierdut-o. O batalie cu propria-mi constiinta, dorinta. Imi place sa cred ca de data asta va fi diferit. Imi place sa cred ca am invatat din greselile facute in trecut.
Ce nu te omoara te face mai puternic.
Asa este, orice lupta fie ea castigata sau pierduta e o experienta care te intareste, dar nu te pregateste pentru urmatoarea. Desi bataliile urmeaza un tipar, au aceleasi motive, ele sunt diferite intre ele totusi. Victoriile iti dau un boost la moral, infrangerile te calesc, astfel ca o batalie duce la alta. Viata in sine e o lupta continua, o lupta pentru suprematie, pentru supravietuire sau pur si simplu pentru un principiu. In final va las cu o vorba inteleapta, am uitat cine a spus-o:
Cel ce pune sentimentul inaintea ratiunii, se va prabusi precum Troia.
