Îmi cer scuze pentru că din cauza unui program încărcat am neglijat scrierea unor noi teme pe aici. Am fost somat prieteneşte de colegi să scriu, în consecinţă voi scrie exact despre acest subiect: Să scrii doar pentru a avea ceva nou sau să scrii doar când oferi şi calitate.
Cum fiecare din noi e un bun filosof, aceasta e versiunea mea filosofică despre topicuri pe bloguri.
Raţiunea omului cere o clasificare, o ordonare a unor elemente, pentru a da impresia unui univers aranjat, în locul unuia haotic. Aşadar clasific temele în câteva categorii, într-o ordine aleatorie: teme cu nouţăţi din orice domeniu (contează să fii primul/printre primii care scriu despre o ştire bombă, de actualitate din orice domeniu), cu cât scrii mai multe cu atât ai fi mai căutat, însă daca informaţiile sunt vagi, false, contradictorii mai bine nu scrii; intervine necesitatea de a scrie o ştire de calitate. Apoi sunt teme uite peste ce am dat eu pe net: aici se includ acele melodii, reclame, videouri, site-uri, imagini care nu sunt neapărat noi, doar că din cauza conţinutului gigant de pe net nu au avut parte de o publicitate foarte mare, iar tu le găseşti şi le împărtăşeşti cititorilor tăi. Există destule materiale de prost gust sau de o calitate proastă mult mai vizionate, căutate, cunoscute decât alte materiale mult mai bune dar vizionate mai puţin. Nu pot să nu precizez temele viaţa mea cotidiană unde scrii despre întămplări cu care s-au confruntat şi cititorii sau alţii bloggeri, schimbându-se doar actorii şi decorul. Aceste teme au un rol benefic, deoarece prin scriere te destănui, te eliberezi de o parte din stresul acumulat, refulezi creierul şi greutăţile de mâine vor fi mai uşor de trecut; totodata cititorii, victime ale aceloraşi probleme găsesc întelegere şi un grup de apartenenţă. De cele mai multe ori ceea ce am scris mai sus se întămplă la un nivel aproape inconştient şi greu sesizabil. Întâmplările se adaugă doar la experienţa de viaţă, life goes ahead. Şi teme filosofice, acelte posturi în care îţi scrii tu nebuniile, idei care le mesteci de mult în minte, care au fost reaprinse de un eveniment din prezent. Majoritatea suntem idealişti şi vizionari, doar că timpul şi cotidianul omoară pasiunea din noi. Aceste criterii sunt pur inventate de mine şi pot avea scăpări şi sunt clasificări în funcţie de conţinut.
Apare şi criteriul, întrebarea pentru cine scrii? Cum să fie feedbak-ul la ceea ce scrii tu, să fie din partea unui grup de prieteni, amici, cunoştinţe şi câţiva bloggeri sau să te aclame zeci de navigatori pe internet. Deci sunt care scriu pentru glorie, bani, faimă, mai exact acei bloggeri care vor să fie pe locuri fruntaşe în topuri despre blogguri, să fie idoli/profesori pentru cât mai mulţi bloggeri învăţăcei; care vor să fie cotaţi cât mai sus în google, să câştige un salar doar din reclamele de pe blog şi vizite unice. Vreau şi sper că reuşesc să fac parte din cealaltă jumătate care scrie pentru propria pace şi se bucură pentru un singur reply. Şi dacă tot vorbeam de răspunsuri, că doar şi ele fac parte din feedback, reply-urile pot şi ele să caracterizeze calitatea unui post: dacă sunt monosilabice, scrise anagramat sau jumătate sunt emoticonuri pe mine personal nu mă satisfac. În schimb dacă conţin o propoziţie logică sau chiar o frază la subiect înseamnă că a meritat să scriu iar altul să citească.
Mai vă scriu despre o idee şi închei; în anul 2007 e greu să vii cu ceva nou cam în orice domeniu, cu siguranţă cineva deja a scris/făcut/inventat de contemporani sau strămoşi (şi a fost uitat) pe când discuţi tu despre asta. Aşadar singura soluţie viabilă e ceea de a aduce ceva vechi într-o formulă nouă sau privit din alt punct de vedere. Să prezinti acel ceva cum se vede din universul tău.
