A studiului de caz. In coltul din dreapta avem echipa tanara, plina de entuziasm si energie. In coltul din stanga avem echipa formata din neintelegeri, polemici si multe vorbe-n vant. O vom numi Misu pe scurt.
Dupa o zi plina de stres, runda intai adica, in care echipa tanara… bla bla hai sa-i dam totusi un nume: Dorel. Asa e mai bine. Deci Dorel a incasat multe lovituri, in special la ficat, lovituri care l-au slabit vizibil, dar nu renunta la lupta. Misu a luptat viclean, miseleste cu multe lovituri sub centura fara penalizari de la arbitru.
Dar Dorel nu se lasa. Cu forte proaspete dupa 2 guri de apa si 3 felii de paine cu zacusca (prietenii stiu de ce), Dorel e gata din nou de lupta. Si da-i cu stanga da-i cu dreapta ceva totusi nu merge. Misu da lovitura dupa lovitura, Dorel se clatina si se prabuseste pe podea. Arbitrul incepe sa numere 1….2….3 si Dorel se ridica.
Are in privire o furie ciudata, e rupt de realitate parca. Se repede la Misu se preface ca da cu stanga, mimeaza o lovitura in abdomen si lanseaza ca din pusca un croseu de stanga. Lupta e relansata.
Misu isi revine cu greu din lovitura, Dorel simte cum ii fierbe sangele in vene, si e gata de un nou atac daaaaaar se aude gongul. Fetele imbracate sumar se plimba prin ring, si anunta ca va urma runda a 3-a.
Exista speranta pentru Dorel, iar Misu simte cum sfarsitul e aproape.
