The UberLoverz

De vreo 2-3 zile n-am mai scris pe blog, am fost ba obosit ba am alergat de colo colo, am zis sa ma revansez acuma.

Am fost ieri la posta sa trimit un colet, dar povestea e putin mai complicata asa ca n-ajungem inca acolo. Ca fapt divers am observat ca fiecare plimbare la posta e o aventura, si de fiecare data am subiect de scris pe blog :-).

Asadar sa incepem povestea intr-un ton mai melancolic.

Mi-e dor de vremea cand eram copil. Cand esti copil, pana pe la varsta de 7-8 ani nu primesti refuzuri. Asta in mod normal, daca nu cresti intr-un orfelinat sau mai stiu eu ce.  Revenind, cand esti copil nu te refuza nimeni, vrei ciocolata primesti ciocolata, vrei in parc esti dus in parc daca nu din prima incercare plangi un pic si se rezolva. Mi-e dor de vremea in care nu auzeam niciodata: nu pot, nu vreau, n-am chef. In fine.

Saptamana trecuta am avut musafiri, matusa-mea din Iasi cu sotul si cu ala micu. Ala micu nu e chiar asa mic are 5 ani si e dolofan bine da-i simpatic. Ideea e ca ei au mers intr-un mini-concediu in Viena si au trecut prin Oradea si cand au mers incolo si cand s-au intors.

Cand au mers spre Viena, din lipsa de ocupatie m-am pus sa ma joc Call of duty 4. Si m-a vazut ala micu`, pe care il cheama Rares. Si i-a placut la nebunie jocul asa ca normal vroia si el. A ramas ca la intoarcere scriu un dvd cu jocul pentru Rares. Ei s-au intors vineri noaptea, dar eu cum am fost ocupat cu studiul de caz si alte prostii, am uitat, mi-am adus aminte seara dar m-am gandit ca am vreme doar nu vin si pleaca a doua zi.

M-am inselat. Au venit vineri noaptea si sambata dimineata au si plecat. Rares a intrebat evident de joc, si cum taica-meu nu-i putea explica ca eu am uitat/n-am avut timp, i-a zis ca e deja pe drum, l-am trimis prin posta. Lucru care a trebuit sa il si fac.

Partea mai nasoala a fost ca jocul avea 7 gb, asa ca m-am dus frumos sa iau un dvd dual layer pe care l-am scris in timpul record de 35 de minute, la uimitoare viteza de 2,4X. Buuun, iau plicul sun pe matusa-mea aflu adresa, si ma duc la posta.

Am primit de la tata indicatii clare ca trebuie sa trimit prin Prioripost, vezi doamne ca Rares arde de nerabdare si nu poate astepta 3-4 zile. Oricum si prin Prioripost dureaza 2 zile da asta nu mai conteaza.

Ajung eu acolo si chior cum sunt, n-am vazut ghiseul la care scrie “primire  Prioripost” asa ca m-am dus la ala cu lume mai putina la coada. Dupa ce am stat vreo 15 min ajung si eu sa vorbesc cu tanti aia care ma ghideaza spre ghiseul 5 parca. (A se observa cat bun-simt pe capul meu ca am stat la coada desi vroiam doar sa o intreb ceva.)

Ajung la ghiseul corect si ma pun frumos din nou la coada. Faza cea mai tare a fost alta insa: la un moment dat intra un tigan si incepe sa cerseasca. Se tot plimba el, angajatele tot strigau sa iasa afara si erau doi tipi in costum. Aratau ca oameni de afaceri seriosi care aveau treburi importante de rezolvat. Asta pana cand la un moment dat cand iese o femeie mai in varsta la tigan cu un bat sa-l dea afara moment in care unul din tipi aia doi striga : “Asa da-i cu palosu peste gura”.Pe mine m-a amuzat un pic chestia asta, totusi intr-un loc public exista o conduita nu incepi sa tipi ca descreieratu cand vezi ceva interesant.

In fine ajung sa vorbesc cu cealalta tanti care-mi spune ca trebuie sa cumpar plic cu burduf, dar ca ei nu au asa ceva. Si ma trimite la papetaria de peste drum. Asta nu prea am inteles cum vine, mergi la Posta da nu gasesti plicuri. Ma duc eu si cer un plic din ala cu burduf, si ma intreaba vanzatoarea ca ce vreau sa trimit, ii explic si-mi da pana la urma un plic anti-soc ca “de ala imi trebuie, nu stiu alea de la posta ce vor”. Ma intorc si pun dvd-ul in plic si-l trimit in sfarsit.

Este enervant cand iti pierzi vremea 2 ore cu o chestie care o poti rezolva in 20 de minute, dar asta e omul cat traieste invata, data viitoare o sa mearga mai repede.

Trackback URI | Comments RSS