Weekend-ul acesta am zis sa iau o pauza de la chefuit/iesit in oras sa ma mai odihnesc un pic cat mai pot ca vin sarbatorile si in ianuarie majoratele se tin in lant.
Vreau sa spun ca m-am plictisit teribil. Nu doar ca m-am plictisit am fost si inca sunt deprimat de-a dreptul. N-am niciun chef de viata, joc un dota nu reactionez, fac totul mecanic fara pic de logica si elementarul bun-simt. Vreau sa ma uit la un film, stau 2 ore si ma uit la ce a mai aparut nou, si nu gasesc nimic interesant. Mi-e sila. Mi-e lene. Mi se cam rupe.
Si-atunci stau si ma gandesc: e doar o chestie trecatoare, sau tot ce am si ce ma face fericit e o seara in oras sau un chef la cineva acasa? Era si in manualul de engleza aceasta intrebare “What is happiness?” si erau prezentate ideile unui psiholog. Concluzia era ca desi am evoluat in ultimii 30-40 de ani foarte mult, suntem mai nefericiti decat erau oamenii in general inainte. Deci ce ma face pe mine fericit?
Pai in primul rand prietenii. Da, si familia. Dar familia este un lucru care-l iei for granted, nu il apreciezi la justa lui valoare pana il pierzi, pe cand prietenii parca stii sa-i apreciezi mai multi. Ce-ar mai fi apoi? Draogstea? Banii? Sanatatea? La niciun capitol nu stau asa de bine asa ca pot spune linistit ca nici unul din aceste lucruri nu ma fac cu adevarat fericit. Si-atunci ce ramane? Ramane o vorba de duh spusa de modestul de je in acest weekend (sunt eu deprimat da am scos niste perle pe gura…)
vorbe-n vant.. ce ramane in urma e doar speranta unei zile de maine mai fericite….
