E o binecuvantare. Vorba celor de la Parazitii, “daca eram mai prost, eram mai fericit”. Si totusi putini primesc acest dar.
Darul de a te durea-n cot de toata lumea, de tot ce se intampla. Aproape nimeni nu-l are 100%. Pentru ca tuturor ne pasa de cineva sau ceva. Si daca iti pasa, pui suflet, faci investitii, nu neaparat materiale, emotionale, cognitive.
Privind aceasta chestiune ca pe un bussiness un pic sa fac o paralela, imi dau seama ca trebuie sa iasa ceva profit din toata “afacerea” altfel dai faliment. Asa-i si cu oamenii.
Daca tu esti mai bun cu cineva, decat ar merita, vei da faliment. Vei fi dezamagit. Desigur vei ierta, ca asa-i firea omului, iertatoare. Dar la un moment dat, toate acestea se vor aduna, si vor erupe, cand te astepti mai putin.
Exista proverbul celebru: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. E valabil si invers. Nu-i respecta pe cei din jur mai mult decat te respecta ei pe tine, nu-i ajuta mai mult decat te ajuta ei pe tine. Pentru ca nu merita.
