The UberLoverz

Va prezint in premiera, exclusivitate, direct, reluare etc eseul meu tema la latina pentru ora de maine. Astept laude, omagieri, chiar si critici(da sa fie constructive).
In opinia mea, observatiile facute de Cicero in opera sa “De amicitia” sunt valabile chiar si in zilele noastre.

Prietenia dupa parerea mea este o valoare morala. Ea poate fi considerata o adevarata arma in lupta cu viata, cu destinul. Din pacate insa este o arma cu doua taisuri. Ea te poate inalta pe piscurile celor mai inalti munti sau te poate arunca in abisurile celei mai adanci mari.

Analizand cu atentie originile prieteniei, am ajuns la concluzia ca este bazata pe nevoia omului de socializare, de comunicare. Omul este o fiinta sociabila cu nevoi, el fiind mereu in cautarea unui mijloc de a se exprima. Si atunci cand doi oameni se intalnesc, fac schimb de idei, impresii si isi dau seama ca au conceptii, pasiuni comune, se intampla ceva frumos. Se naste o conexiune care depaseste nivelul lumii palpabile, transparand astfel in metafizic.

Dupa cum spunea si Cicero, cand ai un prieten alaturi, succesul e mai dulce, iar insuccesul e mai usor de suportat. In opinia mea insa, esecurile sunt cele care leaga prietenii puternice si pot apropia mai mult doi oameni. Cand iti merge bine, multi oameni iti sunt alaturi, insa cei care sunt langa tine si la greu, aceia sunt adevaratii tau prieteni.

Prietenia adevarata se bazeaza pe incredere, respect si “chestii” in comun. In prima faza ideile comune sunt cele care dau nastere unei prietenii. Urmeaza apoi respectul mutual, iar increderea este cea care ii confera unei prietenii, rezistenta in timp.

Increderea este totodata si cea care duce prietenia la ultimul nivel, cel pe care l-a mentionat si Cicero si anume atunci cand poti discuta cu un prieten asa cum discuti cu tine insuti.

Au trecut mai bine de 2000 de ani de cand Cicero a scris “De amicitia”. Oamenii s-au nascut, au trait, au iubit, au murit. Razboaie sangeroase au fost purtate, calamitati naturale s-au abatut asupra omenirii. Si totusi exista speranta, exista sentimente, ura, iubire si exista intr-un final un refugiu. Si acesta este prietenia.

Mi-a luat 30 de minute sa concep acest articol, si 5 minute sa-l scriu la comp. Cred ca o sa-mi fac temele online de acum inainte si le public pe blog, la profi le dau numai un link lol.

PS: Pentru cei curios am gasit “De amicitia” in varianta engleza aici.

Trackback URI | Comments RSS