Si ma refer in special la aroganta inevitabila care apare in urma succesului intr-un domeniu, indiferent ce domeniu. Sa luam exemplul blogurilor.
Iti faci un blog, pe o nisa oarecare, si le scrii bine. Vizitatorii incep sa vina, si vremea trece toate bune si frumoase. In acest moment deja incepi in subconstientul tau sa iti asumi rolul de formator de opinie intr-o oarecare masura. Incepi sa critici mai mult decat sa lauzi, pentru ca e mai usor evident.
Problema apare in momentul in care incepi sa te crezi un semi-zeu. O iei usurel pe aratura, si consideri ca vorbele tale ar trebui sa fie litera de lege. Te crezi o autoritate extrem de competenta. Si poate chiar esti, ca doar ai muncit mult, ai studiat mult scrii despre ce cunosti mai bine. Problema este insa ca uiti de unde ai plecat. Ii iei de sus pe cei care nu stiu atatea ca tine, chiar daca poate isi doresc sa invete, si se straduiesc sa se imbunatateasca. Sau poate gresesc, vor sa aiba succes dar aleg cai mai usoare. Cai imorale. Si tu te apuci sa-i injuri in loc sa incerci sa le atragi atentie, ca nu-i bine ce fac si ca nu asa se face o treaba buna.
Dai cu multi de pamant ca doar iti permiti, esti faimos. Dar deja cand ai jdemii de vizitatori, esti responsabil de ei si dator sa-i respecti. Nu sa le vorbesti de sus, nu sa-i ironizezi. Jos palaria pentru cei care reusesc dar continua sa se implice la fel de mult si sa nu-si schimbe atitudinea in general dar in mod deosebit fata de cititorii lor. Care le raspund la intrebari, care interactioneaza cu ei. Asa ceva nu prea vezi din pacate. De obicei vezi un blogger de top care scrie un post, ii lasa pe toti sa comenteze dar nu le raspunde, nu discuta cu ei.
Si asta mi se pare o greseala.
