De ceva timp nu prea am mai avut timp sa scriu pe blog. Daca stau sa ma gandesc bine nici pe acasa nu prea am mai avut timp sa dau…Am fost ocupat cu locul de munca, n-am avut nici un chef sa stau sa scriu numai de dragul de a scrie..am avut niste probleme in viata personala…nervi, certuri, lacrimi, despartiri, regrete, schimbari.
Viata mi-a dat inca o palma. Mi-a aratat inca o data ca in formula viitorului exista o variabila pe care noi nu o putem schimba sau controla. Oricate planuri ne-am face, oricat de sigure ar fi ele (aparent, la un moment dat), se pot schimba intr-o secunda. Viitorul nu-l putem controla, nu-l putem prezice, si nici nu ni-l putem face 100% cum vrem noi. Desigur, putem visa, ne putem face planuri, dar dezamagirea va fi mai mare la final.
M-am saturat de atatea schimbari in viata mea. Nu pot fi pe placul tuturor, nu ma pot schimba, la fel cum un trandafir nu-si poate schimba petalele odata ce i-au cazut. Cine vrea sa ramana langa mine, sa ma accepte asa cum sunt. Nobody’s perfect.
In alta ordine de idei, cum au zis carcotasii.. e luni dimineata, uite ce frumos e afara, nu-i nici un pic de soare 
You don’t know what it’s like to be like me…
To be hurt, To feel lost, To be left out in the dark
To be kicked when you’re down, To feel like you’ve been pushed around
To be on the edge of breaking down And no one’s there to save you
No you don’t know what it’s like … Welcome to my life …
