Pentru a doua saptamana la rand, ajung acasa la rasaritul soarelui. Este o senzatie incredibila sa te plimbi la ora asta prin oras, un oras inca adormit care parca motaie. Vezi cum soarele rasare, si simti cu adevarat ca a venit o noua zi.
In astfel de momente simti cu adevarat ca viata trece. Timpul nu sta in loc pentru nimic si nimeni, si stii ca e momentul sa profiti din plin. Mi-aduc acum aminte de o melodie.. When the dawn breaks mi se pare ca se numea dar nu mai stiu cine o canta.
Am ajuns in punctul in care imi dau seama ca vreau mai mult. Si pot mai mult. E bine sa fii ancorat in realitate, dar e bine din cand in cand sa stii si sa evadezi. Sa spui, astazi frate mi se va implini un vis. Si sa faci tot posibilul ca acel vis sa ti se implineasca.
Mi-am dat seama ca fac prea putine din lucrurile care mi le-as dori sa le fac, mi-am dat seama ca e ultima vacanta de vara din viata mea de liceean, si am ajuns la fericita concluzie ca banii sunt doar un mijloc, nu un scop. Placerile vietii nu se masoara in lei sau euro, nu tin de pretul hainelor pe care le porti sau de masina cu care te plimbi. Adevaratele placeri ale vietii nu au un pret, nu poti cumpara fericirea in ciuda a ceea ce cred multi. Fericirea nu se cumpara, se antreneaza, se lupta pentru ea.
Ah da, si inca o chestie misto e ca la 5 dim poti farma din greu pe travian, cam toata lumea doarme.

StumbleUpon It!