Am vazut in multe filme cliseul acela ca "daca nu te astepti de la prea multe de la oamenii din jurul tau, nu vei fii niciodata dezamagit". Intr-o oarecare masura, am incercat sa ma bazeze pe vorbele acestea, sa am asteptari cat mai mari de la mine, si de la ceilalti cat mai putine, si mai nesemnificative.
Dar nu se poate, pentru ca involuntar ajungi sa te astepti de la unii "la mai mult". Astepti sa observe cand esti trist, sau deprimat, astepti sa incerce sa te inveseleasca sau macar sa nu ramana impasibili la sentimentele tale.
Asa se intampla sa te trezesti intr-un moment nasol si pe cei pe care te bazezi, nu ca ii doare la 11m in spate, dar poate sunt prea ocupati cu problemele lor, sau poate se prefac ca nu baga de seama ca ceva nu-i in regula, sau poate pur si simplu au chef de misto si nu-si dau seama ca tu numa de glume n-ai chef in momentul ala. Hai ca se mai intampla. O data, de doua ori, de trei ori, dar cand deja acest lucru devine o constanta, atunci exista o problema.
Si problema nu este cred aceea ca te astepti la prea multe, ci ca oferi prea multe. Esti dezamagit nu neaparat ca lor nu le-a pasat, ci pentru ca lor nu le-a pasat desi au trecut si ei prin astfel de momente, si tu le-ai fost alaturi, tie ti-a pasat.
Si-atunci trebui sa cauti o balanta. Sa vezi cu cine poti fii sincer, pe cine te poti baza in anumite situatii, si la cine poti apela. Si doar pentru respectivele persoane sa fii si tu mereu disponibil, indiferent de circumstante, pentru ca sincer… restul nu merita.
