The UberLoverz

Si ma refer in special la aroganta inevitabila care apare in urma succesului intr-un domeniu, indiferent ce domeniu. Sa luam exemplul blogurilor.

Iti faci un blog, pe o nisa oarecare, si le scrii bine. Vizitatorii incep sa vina, si vremea trece toate bune si frumoase. In acest moment deja incepi in subconstientul tau sa iti asumi rolul de formator de opinie intr-o oarecare masura. Incepi sa critici mai mult decat sa lauzi, pentru ca e mai usor evident.

Problema apare in momentul in care incepi sa te crezi un semi-zeu. O iei usurel pe aratura, si consideri ca vorbele tale ar trebui sa fie litera de lege. Te crezi o autoritate extrem de competenta. Si poate chiar esti, ca doar ai muncit mult, ai studiat mult scrii despre ce cunosti mai bine. Problema este insa ca uiti de unde ai plecat. Ii iei de sus pe cei care nu stiu atatea ca tine, chiar daca poate isi doresc sa invete, si se straduiesc sa se imbunatateasca. Sau poate gresesc, vor sa aiba succes dar aleg cai mai usoare. Cai imorale. Si tu te apuci sa-i injuri in loc sa incerci sa le atragi atentie, ca nu-i bine ce fac si ca nu asa se face o treaba buna.

Dai cu multi de pamant ca doar iti permiti, esti faimos. Dar deja cand ai jdemii de vizitatori, esti responsabil de ei si dator sa-i respecti. Nu sa le vorbesti de sus, nu sa-i ironizezi. Jos palaria pentru cei care reusesc dar continua sa se implice la fel de mult si sa nu-si schimbe atitudinea in general dar in mod deosebit fata de cititorii lor. Care le raspund la intrebari, care interactioneaza cu ei. Asa ceva nu prea vezi din pacate. De obicei vezi un blogger de top care scrie un post, ii lasa pe toti sa comenteze dar nu le raspunde, nu discuta cu ei.

Si asta mi se pare o greseala.

Doare sa ai constiinta, doare sa ai principii si sa te comporti in conformitate cu ele. Si asta deoarece de multe ori principiile te opresc sa faci anumite lucruri, sa spui anumite lucruri pe care altii le fac si le spun fara jena.

Pici de fraier, ratezi o ocazie, si-ti juri ca va fii ultima data. Dar niciodata nu se intampla asa. Pentru ca principiile desi in viata, le modelam, ele stau ascunse undeva in subconstientul nostru. Ne nastem cum ele as putea spune.

Nu putem vorbi de moralitate sau de principii fara sa ne referim la constiinta. Constiinta este un alt lucru cu care ne nastem. Toata lumea are o constiinta, problema este ca unii o au mai dezvoltata, ca sa ma exprim plastic. Altii nu tin cont de ea. Si e mare pacat sa-ti ignori propria constiinta.

Poti s-o ignori azi dar maine ea va reveni, si-si va revendica drepturile. Criminalii au cosmaruri noaptea.

In incheiere cred ca e bine sa ai o constiinta, un set de valori si de principii dupa care sa-ti traiesti viata. Uneori vor fii o piedica but in the lung run sunt un avantaj.

Octombrie 2007. Legea privind alocatiile este modificata, asa pe neveu si se creeaza o bresa in sistem, se omite faptul ca si dupa 18 ani elevii vor primii alocatii daca isi continua studiile. Am scris despre asta mai demult. Vant puternic, pe mai marii tarii ii doare la 11 metri in spate, nu se face mare tam-tam.

Sarim 4 luni ajungem in februarie 2008. Elevii fac greva japoneza, nu trebuie sa insiste mult, ca cei de la conducere isi aduc aminte ca-i an electoral si dau o alta ordonanta de urgenta, corectand “greseala” comisa.

Imi povestea azi un prieten ca s-au lansat variantele pentru bac si s-a introdus iar poezia la romana. M-a prevenit ca la anu o sa fie si mai rau, cine stie ce le mai trece prin cap la aia de la minister. Am stat si-am reflectat putin la chestia asta si am facut automat o conexiune.

Eu fac la scoala Cisco, cursuri de networking pentru cine nu stie. Am inceput in clasa a 9-a si termin in vara. Sunt 4 semestre, acum sunt la ultimul, in fine detaliile sunt mai putin importante. Important e ca se va schimba curiculumul din 2009, adica se va schimba materia, datorita modificarilor permanente in domeniul tehnologiei. Chestia asta o stiu din toamna anul trecut. Atentie, din 2007 pana-n 2009 sunt 2 ani. Daca de exemplu ar fi schimbat toata materia la Cisco acuma, puteam sa-mi bag picioarele in studiul din ultimii 2 ani. Dar asa ceva nu se face, nu la americani.

La noi insa da. Anul trecut era povestea cu proba la educatie fizica. Ba se dadea, ba nu se dadea. Atata le invart si le sucesc pana nu mai stii ce sa mai repeti, pe ce sa mai pui accent, ce-ti poate pica ce s-a scos.

Si-asa ajung la ideea de unde am pornit. E an electoral. Ce-ar fi sa facem noi o greva la nivel national? Sa sufle vantu-n scoli vreo 2 zile? Sa cerem stabilizarea sistemului educational, eventual schimbarea ministrului, sa vina altu ales de noi?

Veti spune ca toate astea sunt doar razvratiri specifice varstei. Ei dar am sau n-am dreptate? Bineinteles sunt doar vise, ar fi imposibil sa ne organizam, noi n-avem sindicate ca profesorii. Dar e frumos sa visezi….

I rather fail under a strong leader, than be successful with a leader for whom i have no respect.

M-am trezit azi-dimineata cu aceste cuvinte in gand. Bineinteles totul a pornit de la evenimente reale, dar fara importanta majora.

In viata trebuie sa stii sa si pierzi. Nu poti invinge intotdeauna. Intrebarea e cui te alaturi, cui ii juri credinta? Asta ca sa fac o paralela cu povestile arthuriene ca tot sunt marcat de acele vremuri zilele astea. Un lider trebuie sa fie carismatic, sa stie sa se impuna, sa fie deci persuasiv. Un lider bun trebuie categoric sa stie sa-si aleaga bataliile, in care-si va angaja soldatii( pe cei din subordinea lui adica).

Odata aleasa batalia, e crucial sa-ti motivezi oamenii. Sa-i faci sa creada , si sa vizualizeze victoria. Asta-mi aduce aminte, ca nota pentru sine sa citesc Arta Razboiului de Sun Tzu. Revenind, ai ales batalia, ti-ai motivat oamenii si ai inceput lupta. Deznodamantul ei este cel mai important dar foarte important este si ce faci dupa. Evident, exista 2 variante: succesul sau esecul. In cazul unui succes iti consolidezi evident pozitia, si dovedesti oamenilor ca meriti sa fi un bun lider. Dar ce te faci dupa un esec?

Analizezi bine situatia. Vezi a cui a fost vina, fara sa ridiculizezi persoanele respective, poti fi si tu una din ele. Asuma-ti raspunderea, dar incearca sa-ti motivezi in continuare oamenii. Este foarte important sa le dai motive sa te asculte in continuare, aici se vede daca ei cred cu adevarat in tine si te respecta. Succesele anterioare sunt foarte importante in aceste cazuri.

La sfarsitul zilei, daca esti un lider adevarat, oamenii tai vor fi din nou gata de lupta pentru tine.

Viata iti da lectii zi de zi. Azi am invatat ca timpul e un lucru valoros, pe care aproape nimeni nu-l aprecieaza la justa lui valoare. Sa luam exemple concrete.

O zi are 24 de ore. Din care sa zicem ca 8-10 ore dormi. Raman 14 deci. Din astea 8 ore presupunem ca lucrezi. Acuma unii ar spune ca aceste 8 ore nu sunt pierdute, eu zic ca depinde, ce lucrezi si mai ales PENTRU CAT lucrezi. Ma refer aici la cei care lucreaza, nu la “munca” de elevi. Cand esti la scoala se presupune ca investim in educatie noastra deci iesim castigati. Teoretic…

Continue Reading »

Ca m-am gandit si aseara la fericire.. am elaborat acum o teorie noua si anume, ca fericirea nu este nimic altceva decat o iluzie optica, o fata morgana care ne alimenteaza scopurile in aceasta desertaciune numita viata. Sunteti de acord?

PS: Ai de mama ce frumos am spus-o.

Lasand la o parte tenta amuzanta a titlului, care e inspirat dintr-o reclama la Unirea daca nu ma insel, am stat in seara asta de vorba cu o prietena, despre fericire/nefericire.

Eu am avut azi asa o pasa mai proasta, pe cand ea e foarte happy de vreo 2 saptamani. Si am intrebat-o: cum reusesti? Mi-a raspuns ca simplu, face lucruri care o fac fericita de exemplu asculta muzica, se uita la un film chestii simple pe care si eu le-as putea face. M-am gandit apoi ca eu n-am totusi timp sa ma bucur mereu de lucrurile simple in viata, pentru ca uneori am pe cap una, alta.

Dar mi-am dat seama ca fericirea nu inseamna neaparat lipsa grijilor. Si asa ajung la ce vroiam sa sugerez prin titlu. Toata lumea are probleme, insa marea greseala a oamenilor este ca nu-si confrunta aceste probleme. Incearca sa le evite, pana cand acestea ajung sa ii stranga cu usa si nu mai au unde sa fuga.

Cea mai buna solutie este sa faci o lista prioritatile tale, si sa le confrunti pe rand. Eu cel putin asta am sa incerc de maine. Sa vedem daca am sa si reusesc.

Take it one day at a time. 

Atentie! Post scris la 2 noaptea. Logica, presupunerile, concluziile, toate sunt doar un joc ametitor al lunii. Si totusi exista posibilitatea sa exista si un sambure de adevar in acest post…

Neavand somn mi-a venit ideea sa fac clasificarea femeilor ca in bancuri, doar putin mai profund. Avem astfel:

• Femei care nu arata bine
• Femei care au farmec
• Femei care arata bine

Acum, va sfatuiesc daca veti prezenta aceasta teorie cuiva, si sunt femei in zona, si va vor intreba la ce categorie se incadreaza, alegeti-o mereu pe cea de-a doua. E cel mai sigur.

Femeile care nu arata bine, au rolul lor. Ele sunt intotdeauna inteligente, vorba aia fulgerul nu loveste mereu in acelasi loc, Dumnezeu la fel. Adica n-o sa fie si urata si proasta. O relatie cu o astfel de femeie poate fi comparata cu un asfintit de soare, sau cu un vant caldut. Daca o relatie cu o femeie care arata bine e incarcata de energie (sexuala si nu numai), o relatie cu o femeie care nu arata bine e o relaxare. Ea este hrana intelectului si spiritului, poti sta la ea in brate si asculta vrute-si nevrute, adormim intr-un final. Romantic nu-i asa?

Acum la femeile care au farmec, nu prea are importanta cum arata din punct de vedere fizic. El au acel “ceva” care te starneste, care te provoaca, care iti da aripi. Relatiile cu o asemenea femeie nu sunt de durata, dar sunt cele mai incarcate energetic. Alaturi de astfel de femei poti avea revelatii, poti cunoaste adevaratul sens al vieti. Din pacate relatiile cu astfel de femei nu sunt de durata. S-a dovedit stiintic(adica mi-a trecut mie prin cap ca ar da bine si niste cifre) ca 1% din barbatii de pe Pamant se casatoresc cu o asemenea femeie. Si chiar si acestia, mor tineri, de obicei ingropati in balegar de cal.

Femeile care arata bine, sunt de regula, ca in banc proaste. Dar adevarul este ca nu e chiar asa. Daca stau sa ma gandesc cate femei atractive cunosc, marea lor majoritate sunt inteligente, chiar mai inteligente ca mine poate(hai ca la asa ceva chiar nu v-ati asteptat). Totusi o femeie frumoasa si inteligenta, e periculoasa. Inteligenta si frumusetea sunt semnele diavolului. Femeia e clar posedata. O relatie cu o astfel de femeie, poate fi de lunga durata, sau daca e proasta, se va termina repede( presupun ca tu, adica noi suntem destepti, daca nu, dumnezeu cu mila). Dar si o relatie de lunga durata cu o femeie inteligenta e greu de intretinut. Trebuie sa iti joci foarte bine cartile, si sa ai mare grija de ea. Altfel va pleca la urmatorul pentru ca tine minte: Poti gasi cea mai inteligenta femeie de pe pamant, dar ea oricand poate gasi unul mai inteligent ca tine.

Note de subsol/fundal/perete: Acest post e un pamflet total, scris cu inspiratie divina la ora 2:12 a.m. Daca va place, dati o bere, daca nu abtineti-va la comentarii. In orice nu credeti nimic din ce am scris mai sus, totul e pura fictiune si mistocareala.

Va prezint in premiera, exclusivitate, direct, reluare etc eseul meu tema la latina pentru ora de maine. Astept laude, omagieri, chiar si critici(da sa fie constructive). Continue Reading »

Cam asa suna headline-ul unui afis de la mine din scoala pe langa care trec zilnic dar care doar de curand mi-a dat un subiect de meditatie. N-am mai scos la iveala demult latura mea filozofica incepea sa-mi fie dor.

Sa incepem cu cele 3 repere temporale: trecutul, prezentul si viitorul.

In primul rand trecutul este viu doar in memoria noastra, el nu este perisabil, este un fel de Fata Morgana. Si in plus el pune deseori in pericol prezentul. De multe ori stam sa analizam ce a fost, in loc sa ne concentram asupra a ce este ACUM, sau macar asupra ce va fi. Daca eu de exemplu stau si ma gandesc ce bine era in vacanta, asta inseamna ca-mi pierd prezentul oare? Trecutul prin prisma amintirilor fie ele bune sau rele este util doar prin prisma experientei care poate fi folosita in prezent si in viitor.

Prezentul este cel mai important reper din punctul meu de vedere, el fiind omniprezent. Si totusi cum poti sa folosesti la maxim prezentul? O solutie ar fi sa asculti de instinctele tale. Si totusi este periculos, sa actionezi fara sa judeci. Dar daca stai sa judeci, deja te gandesti din nou la trecut, ajungi intr-un “alt prezent” relativ si pierzi o frantura din prezentul precedent, pe care nu l-ai folosit la maxim.

Si nu in ultimul rand, avem viitorul. Viitorul este de obicei cel care-ti da speranta, cel care indiferent cat de rau ti-a fost in trecut, sau cat de rau iti merge in prezent, te face sa continui. Problema cu viitorul este una singura, el este imprevizibil.

Si-atunci revenind la titlu sa analizam un pic, daca timpul trece intr-adevar in favoarea noastra. Desigur aceasta sintagma este destul de populara, o intalnim frecvent de exemplu la fotbal. Pe o perioada scurta de timp, desigur timpul poate sa treaca in favoarea noastra. Dar in the long run cum sta treaba? Pai ce se afla la sfarsitul timpului? Exact moartea. Si-atunci cum sa spui ca timpul trece in favoarea ta?

Prezentul e cel care conteaza in fond si la urma urmei in opinia mea.

Use it to the fullest and be careful not to waste it ‘cus it only lasts a fraction of a second at any given time